ICOANA – VALOARE EDUCATIVĂ


ICOANA – VALOARE  EDUCATIVĂ

ICOANA

~ mijloc de educaţie şi rugăciune ~

studiu eseistic

Lucian Blaga în lucrarea sa “Elanul Insulei”, pune o întrebare pertinentă în domeniul de care tocmai ne ocupăm:
„Ce inseamnă a avea o religie?
A-ţi pune toată nădejdea într-un semn al întrebarii.”

Şi parcă continuă la fel de frumos:
„Omul s-a ridicat pe două picioare, devenind o fiinţă verticală, în momentul când a născocit mitul cerului. Când acest mit va fi uitat, omul va cădea iarşi pe patru labe.” Ori, „creându-l, oamenii, în ceea ce au mai bun in fiinţa lor, au dovedit că au origine şi nostalgii divine, deci că Dumnezeu există.”

Ceea ce îl deosebeste pe OM de animal este tocmai acest „mit al cerului”, această idee despre divinitate, despre un scop precis al vieţii şi existenţei noastre pamânteşti, această legătura cu Dumnezeu.

De aceea nu trebuie uitat ca serviciul divin, cultul, este o parte din fiinţa omului, din sufletul lui, din activitatea lui zilnică. Iar Biserica Ortodoxă e aici de 2000 de ani.

Poporul roman s-a nascut creştin şi nu s-a despărţit niciodata de credinta lui. Biserica a fost in tot acest timp ocrotitoarea ŞCOLII; în tinda ei se desfasurau cursurile scolii, elevii buchiseau alfabetul pe filele ceaslovului si ale Bibliei, asa cum isi amintesc printre altii marii nostri inaintasi Eminescu şi Creangă.

Si nu mai departe, reamintim faptul ca unul din atributele Bisericii lui Hristos este si INVATATURA, iar una din cele trei misiuni ale ei este de A INVATA poporul lui Dumnezeu (Matei 28;19-20), pentru că „Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să invatam”.(2 Tim. 3;16)

„ Învăţământul religios este astazi o realitate în şcolile românesşi. Trebuie să ne ferim a-l practica, însă, doar cu un pronunţat caracter intelectualist. Chiar dacă Religia este acum un obiect de învăţământ, ea nu se reduce la nivelul unui simplu obiect din programă analitică.”

” Educatia religioasa este un ansamblu de actiuni orientate nemijlocit spre formarea constiintei si conduitei morale. Ea influenteaza, prin importanta, toate celelalte obiecte de invatamant si mai ales celelalte componente ale educatiei in scoala. Daca celelalte obiecte de invatamant se adreseaza mai mult gandirii, invatamantul religios,educatia religios-morala se adreseaza in special inimii.

De aceea “cei ce predau Religia au o mare responsabilitate: fata de ei insisi, fata de elevi, fata de parini, fata de societate in general.” Iar pe de alta parte ” reintroducerea orei de Religie in scoala inseamna, deci, o posibilitate de a promova o morala si o spiritualitate romaneasca si va permite in acelasi timp cunoasterea dimensiunii spirituale a culturii noastre romanesti.”
Pe de alta parte,insa, exista voci care afirma in ascuns, ca Biserica prin introducerea acestor ore in procesul de invatamant,a gasit de fapt o noua modalitate de catehizare, zic ei “propaganda” religioasa, pe cand aceste ore ar fi trebuit sa fie doar niste ore de informare religioasa. Or, nu trebuie uitat faptul ca Biserica „ in toate epocile istorice, a avut rol de “educatoare a omenirii”.

Biserica, ca izvor de invatatura si cultura,in pridvorul careia veneau toti cei insetati de cunoastere, pentru a descifra impreuna cu preotii tainele scrisului si cititului si in cadrul careia s-au infiintat si primele scoli de copisti, primele tipografii, era si locul unde se mai si invatau tainele tuturor stiintelor care alcatuiau ceeea ce noi numim astazi cultura unui OM INTREG, „ iar sensul vietii lui sa devina iubirea de Dumnezeu si iubirea de semeni.”
Europenizarea, o moda a acestui timp, care inseamna de fapt o acceptare a Spiritului Vestului, asa-zisa Occidentalizare, la care visam de multa vreme, inseamna de fapt printre altele si o secularizare a sufletului oriental, mult mai bogat in afinitati si nuante, cat patrunderea acelor inovatii in legatura directa cu cultul si credinta,cunoscute de foarte multa vreme. Si iar trebuie sa ne amintim ca aici – in Occident – Biserica Crestina a lui Hristos, a avut cel mai mult de suferit de pe urma acestor noi inovatii si mentalitati occidentale.
Poporul nostru a avut si are norocul sa aiba in Biserica sa Ortodoxa un important scut de aparare a credintei si identitatii sale nationale, dar in acelasi timp trebuie recunoscut si faptul ca s-a facut un mare pas inainte prin reintroducerea RELIGIEI IN SCOALA, ca obiect de studiu. Insa nu trebuie trecut cu vederea, ca in fapt s-a realizat o reparare istorica,pentru ca aceasta era prezenta in materia de studiu a Scolii Romanesti de pana la 1948, iar bunicii nostrii stiu asta foarte bine.

Totusi, ne permitem sa afirmam ca s-a facut in acelasi timp si un mare pas inapoi, prin conditiile care se pun acestei materii. Este drept ca ea sa fie o materie facultativa si optionala, dar tinand cont ca statutul ei este de materie cu caracter de cultura generala, (si e bun acest lucru,amintind in acelasi timp ca un aspect al Drepturilor Omului este si accesul la invatatura si cultura), nu trebuie pus accent numai pe acesta.
Nu trebuie sa accentuam latura informativa in detrimentul celei formative.
Mai ales tinand cont de faptul ca aspectul informativ constă doar în transmiterea de către profesor a adevărurilor de credinţă necesare dobândirii unei vieţi religios-morale. Latura informativă constituie în acelaşi timp şi îmbogăţirea cunoştinţelor de cultură generală cu ceea ce cuprinde ca adevăr revelat Sfânta Scriptură, dar şi valorile Sfintei Tradiţii dobândite prin experienţa de viaţă spirituală a credincioşilor de-a lungul timpului.
În acest sens ediţia jubiliară a Sfintei Scripturi, revizuită şi adnotată de Înalt Prea Sfinţitul Bartolomeu Anania, constituie un tezaur de informaţie, de vastă cultură teologică şi universală.

Religia, ca disciplină de învăţământ, are, pe lângă aspectul informativ şi un aspect formativ, iar acest aspect formativ constă în activarea facultăţilor sufleteşti ale elevilor în vederea formării deprinderilor religios-morale şi aplicării în viaţa cotidiană a cunoştinţelor dobândite.
Tot la fel de adevarat este „ca stiinta nu lucreaza prin deductii din Revelatia divina, ci prin observarea fenomenelor si prin inductie. Stiinta se bazeaza pe analize obiective, ceea ce duce la ideea ca stiinta este separata iremediabil si total de Religie. Sa nu uitam, insa, ca atat stiinta cat si Religia ne infatiseaza cate o viziune asupra universului, cate o teorie asupra lumii si a vietii, cate o conceptie despre lume si viata.” In fapt, doua puncte de vedere asupra aceluiasi ADEVAR.
Şi nu in ultimul rand acolo unde nu poate stiinta, poate DUMNEZEU! Altfel spus „stiinta este cunoasterea Creatiei, Religia este iubirea Creatorului.”

În acelasi timp trebuie sa recunoastem si ca „oamenii se indeparteaza din ce in ce mai mult de chipurile de pe icoane. Prin aceasta omenirea pierde o modalitate de a fi ceea ce nu e numai o saracie cu o unitate, dar e pierderea modalitatii celei mai insemnate de adancire si transfigurare.”

“Observam ca in zilele noastre omul contemporan nu se prea intereseaza de principiul ultim al existentei, ci de lumea fizica; nu-si mai cauta un sens al existentei lui. Asistam in cultura postmoderna la incercari efemere de construire a paradisului pamantesc.
Konrad Lorenz (laureat al premiului Nobel) afirma ca omul zilelor noastre prefera sa traiasca intr-o lume de agitatie si zgomot, fiindca ii e teama sa se intalneasca chiar si cu sine insusi”.
“Omul civilizat s-a desprins de natura. El a devenit un robot plin de egoism, plin de opacitate si de nervi.”
Vrem sa ne realizam pe plan material? OK! Dar cu ce pret? Putem accepta orice pret? Putem oferi orice in schimb?
Mantuitorul ne spune: „Ce-i va folosi omului,daca va castiga lumea intreaga,iar sufletul sau il va pierde? Sau ce va da omul in schimb pentru sufletul sau?” – Matei XVI 26

„Stiinta si filozofia greacă sînt foarte folositoare, dar nu sînt mîntuitoare. Prima carte mîntuitoare si consolatoare pe continent – suverană – e Biblia”,ne spune Tutea in aforismele sale.

“De multe ori ne plangem ca la disciplina religie nu avem suficiente mijloace didactice, ca nu avem suficient material bibliografic adecvat particularitatilor de varsta ale elevilor.”
Or, „Teologia noastră este rugăciune! Primul folos al rugăciunii este pacea sufletului si multumirea duhovnicească. Oriunde esti – esti linistit; orice faci – esti multumit, stiind că toate sunt rânduite de la Domnul. “(Ziceri ale parintelui Paisie de la Sihla)

Cu alte cuvinte, trebuie sa vedem toate acele simtome ale omului contemporan, care nu mai are timp „nici macar sa moara”, sa incercam sa intelegem viata acestuia asa cum este ea astazi, plina de stress si de tensiune…inca din mica sa copilarie…

Un sistem de valori ce se bazeaza pe un enorm plus de informatie,o asa-zisa „explozie informatica”, ce ne parvine pe diferite cai ( mass-media, Tv, calculator, libertinaj in gandire, constiinta,morala si educatie familiala), dar care in acelasi timp are si un imens minus de educatie religioasa si morala si care se constituie intr-o acuta lipsa a unui sistem coerent de valori axiologice, care ar trebui sa aiba finalitatea in Dumnezeu.
Astfel, vom incerca sa descoperim pe parcursul acestei lucrari, daca ICOANA este cu adevarat parte activa in invatamantul religios de stat, daca importanta ei a ramas actuala peste veacuri, atat ca valoare educativa a tinerelor generatii cat si ca izvor de rugaciune, in aceasta epoca contemporana, pornind de la eterna afirmatie: „Icoana e Biblia nestiutorului de carte”.

Sf.Laurentiu

Icoana – valoare educativă

~ în Şcoală ~

Scoala „ prin excelenta are si nevoia de a da o educatie sufleteasca proprie” elevilor nostri, viitori oameni mari de maine, „ prin urmare,… au nevoie si de ocrotirea spirituala, care sa le fie calauza : de viata si de munca”, spune in cuvantarea sa P.S.Sa Pimen Georgescu la 22 oct.19o8

Dar si Scoala si Biserica urmaresc desavarsirea persoanei, fiecare insa cu metodele ei. Biserica insa are un ascendent asupra Scolii deoarece ea desavarseste ceea ce incepe Scoala, – prin aportul Sfantului Duh in Sfintele Taine – dand astfel si dimensiunea duhovniceasca a educatiei.

Dintre materialele ilustrative cu care ar trebui sa fie dotat orice Cabinet de Religie, sau macar Scoala, face parte si ICOANA. Aceasta se constituie intr-unul dintre cele mai importante instrumentare necesare in procesul de invatamant, alaturi de Sfanta Scriptura si manual, pentru a intelege fenomenul religios.
Icoana ajuta deopotriva profesorul si elevul,devenind un liant intre cei doi in procesul de invatamant.

Pentru profesor icoana devine un suport material, in instrumentarul de lucru didactic, dar in acelasi timp pentru ca el indeplineste si rolul de liant intre Biserica si Scoala, icoana este pentru el si un obiect de cateheza al Bisericii pe care o reprezinta.

In schimb, pentru elev, icoana are valoare de simbol devenind in acelesi timp si un ghid de lucru alaturi de, si impreuna cu manualul de religie, fiind „ utilizate la sustinerea informatiei oferite de textul de baza, pentru rezolvarea cerintelor unor aplicatii, sau putand oferi noi perspective de abordare a continuturilor”.

Icoana, (din perspectivă educaţională) este o carte de credinţă. Prin limbajul liniilor si culorilor ea descopera invatatura dogmatica,morala si liturgica a Bisericii”. Liniile si culorile se constituie intr-un limbaj codificat,care se dezvaluie „doar celor initiati”, asa cum cei din vechime isi ascundeau identitatea lor de crestini in spatele unui simbol   – ihtis -.
„Limbajul icoanei este la fel ca si cunoasterea citirii cartii. Copilul este invatat pentru inceput sa scrie literele separat, apoi i se da sa copieze din carte, mai apoi sa scrie ceea ce a citit si, in sfarsit, sa alcatuiasca o compunere. Asemenea si in iconografie, cunoasterea isi are treptele sale prin care ucenicului (in ale credintei) i se dau cunostinte deosebite, o pregatire deosebita si o educatie deosebita”.
Tocmai de aceea „Ora de religie, realizata prin coparticiparea profesorului si a elevilor, are o dimensiune care trece dincolo de spatiul didactic, o dimensiune initiatica.”

Si parca in acelasi spirit continua M.Quenot in lucrarea sa Sfidarile icoanei:
Icoana nu poate fi povestita, ea trebuie privita. Ea ne priveste pe noi mai mult decat o privim noi pe ea.” Si ea este o „expresie completa si cuprinzatoare a ceea ce nu poate fi vazut…”
Pentru vremurile noastre pline de ratacire,icoana este un dar,ce ne poate ajuta sa gasim un inteles vietii. Ea ne ofera o alta viziune asupra lumii… De loc intamplatoare, redescoperirea contemporana a icoanei ne calauzeste catre sensuri noi – pentru noi cei de acum. Icoana ne graieste nu numai despre dragostea dintre oameni si despre restaurarea lumii, ci si, mai ales, despre vocatia fara de pereche a omului… Mai presus de timpuri,amestec al tuturor timpurilor si spatiilor,ea se adreseaza tuturor varstelor si tuturor nemurilor.

Contemplata cu ochii sufletului, icoana se vadeste a fi spatiu de intalnire, de dialog, de impartasanie… Ea sfinteste locul care o adăposteste; preacinstită, ea preschimbă fiecare locuinţă – fie ea şi şcoala – într-o biserică domestică.”

Pe de alta parte trebuie mentionat faptul ca „elevul era privit in didactica traditionala ca obiect al educatiei, insa in didactica moderna elevul devine subiect al educatiei”. Si de aceea „alaturi de educatia tehnica si civica, este necesara educatia religioasa si culturala. Iar obiectivul acestei interferente este de a-i ajuta pe tineri sa se orienteze in lumea valorilor materiale si spirituale, sa lupte impotriva dezumanizarii oamenilor si totodata sa faca din valorile spirituale si culturale prioritati ale vietii lor.”
Prezenţa icoanelor în şcoli depăşeşte rolul de mijloc didactic intuitiv pe care îl poate avea la ora de religie, ele fiind imagini sfinte şi sfinţitoare care oferă autoritate divină în formarea intelectuală şi spirituală a tinerei generaţii.

Icoana ni se descoperă printr-un limbaj spiritual propriu din două domenii: istoric şi teologic, fiind lipsită de cea mai mică formă de agresiune.

Limbajul istoric al icoanei ne aminteşte de evenimentele sfinte din istoria mântuirii şi ne îndreaptă spre împărăţia cerurilor, oferindu-ne posibilitatea de a vedea spiritual cele ce nu se pot vedea şi percepe prin simţuri.
Rolul instructiv si formativ, pedagogic al icoanei este evidentiat in intreaga literatura patristica. Sf. Ap. Pavel ne zice: „Cuvântul vostru sa fie totdeauna cu har, dres cu sare, stiind cum trebuie sa raspundeti fiecaruia” (Col. 4, 6).

La fel ne spune si Pr. Prof. Dr. Nicolae Necula: „Icoanele au un netagaduit rol instructiv, ele au fost si sunt un neintrecut mijloc didactic si catehetic pentru credinciosi, servind drept carti puse la indemana celor ce intra in Biserica. Ele constituie o Evanghelie vazuta sau o varianta picturala a Evangheliei”.

Icoana – valoare educativă

~ în lecţie ~

Material didactic

– motivatie moral-educativă

Prezenţa icoanelor în şcoli depăşeşte rolul de mijloc didactic intuitiv pe care îl poate avea la ora de religie, ele fiind imagini sfinte şi sfinţitoare care oferă autoritate divină în formarea intelectuală şi spirituală a tinerei generaţii.

Icoana ni se descoperă printr-un limbaj spiritual propriu din două domenii: istoric şi teologic, fiind lipsită de cea mai mică formă de agresiune.
Limbajul istoric al icoanei ne aminteşte de evenimentele sfinte din istoria mântuirii şi ne îndreaptă spre împărăţia cerurilor, oferindu-ne posibilitatea de a vedea spiritual cele ce nu se pot vedea şi percepe prin simţuri.

Dupa 45 de ani in care, rand pe rand, pe peretii claselor s-au perindat ba tatukul Stalin, ba unchesul Gheorghiu-Dej, ba, ultimul pe lista, „Nea Nicu scornicesteanul”, prezenta Fecioarei Maria si a Pruncului nu reprezinta decat o exorcizare fireasca dar si o repunere in drepturi a unei traditii crestine (care, printre altele, a reusit pastrarea integritatii, cat de cat, a fiintei romanesti).

Si sa nu uitam de acel “in God we trust” de pe bancota de 1 dolar care e (pana una alta) un mijloc de plata inca foarte raspandit, tara emitenta fiind cea mai ravnita destinatie finala, deci, NIHIL SINE DEO !

Icoana este in acelasi timp o Evanghelie in culori, asa cum si Evenghelia este o icoana verbala a lui Hristos. Icoanele „sunt ferestre sau ochi prin care Dumnezeu ne priveste pe noi si noi Il privim pe El. ” Ortodoxia nu poate fi conceputa fără icoane, caci acestea sunt tot ce este mai specific ei. Lipsita de icoane, aceasta ar fi slutita in insasi fiinta ei, caci respingand icoana, respingem de fapt argumentul aparitiei ei: Întruparea Mântuitorului, iar respingand aceasta, respingem insasi argumentul posibilitatii mantuirii noastre.

Pe de alta parte, icoana este totodata si un izvor (argument ) extern al manifaestarii in credinta. Este si „o forma smerita, tăcută, inofensivaăde mărturisire a credintţi. Pentru ca icoana pe peretii scolilor este raspunsul acestui tineret fata de dragostea lui Dumnezeu.

Care este efectul „drepturilor omului” asupra educatiei copilului in scoli ? O totala indisciplina, ca a ajuns copilul sa ordone profesorului, care abia reuseste sa mai faca liniste in clasa. Faceti o diferenta intre un copil educat in fata icoanei si unul educat dupa formele acestei civilizatii.

Icoana este cea mai buna forma de educatie, este o invatare a iubirii.
Civilizatia betonului nu poate oferi o solutie de educatie pentru tineret. Numai credinta il poate ajuta in viata, il poate dumiri pe tanar. Iar icoana este o expresie a credintei. Si nimeni nu are dreptul sa ne-o ia. Este ca si cum ne-ar lua ochii.
In absenta credintei, o icoana pe un perete nu starneste nimic in sufletul omului. Biserica nici nu pierde credinciosi, daca dispar icoanele din clase, nici nu castiga altii, daca icoanele sunt pastrate in scoala…

Crucea si icoana, pe care tot crestinul le are la piept, aici e puterea Bisericii si a neamului!”

De aceea putem spune ca morala fara religie este o simpla filosofie. Si chiar daca ar fi cea mai frumoasa filosofie si s-ar constitui in cel mai complet si reusit sistem filosofic al tuturor timpurilor, totusi, acest sistem n-ar putea fi niciodata ideal din punct de vedere moral, daca raportarea actiunilor sale nu s-ar face in concordanta cu preceptele crestine, care Il situeaza pe Dumnezeu deasupra a tot si toate dupa cuvintele Mantuitorului: „Eu sunt Alfa si Omega, Inceputul si Sfarsitul…”

~ argumente biblice si patristice ~

Daca trebuie sa vorbim despre aceste argumentari, credem ca pana acum, in aceasta lucrare au fost deja aduse si expuse destule argumente in sprijinul temei pe care o dezbatem. De aceea credem ca ar fi cel mai util sa reamintim numai, cateva din cele mai des utilizate argumente. Astfel amintim:

Papa Grigorie cel Mare care ne zice într-o scrisoare din anul 599 adresată episcopului Serenus din Marsilia: „Pictura este folosită în biserici pentru ca analfabeţii, cel puţin privind pe pereţi, să citească ceea ce nu sunt capabili să descifreze din manuscrise”.
Sf. Teodor Studitul zice si el : „Cinstirea icoanei urcă la prototip. Închinarea amândurora e una; nu sfâşiată, nu împărţită. Dar faţă de prototip e fiinţială, iar faţă de icoană relativă… Cel ce se închină icoanei cuiva, fie a lui Hristos, fie a Născătoarei de Dumnezeu, fie a vreunui sfânt… în ea se închină celui a cărei icoană este ea”.

„Icoana” funcţionează ca simbol de credinţă. Pentru că ea încheagă, unifică, asamblează societatea umană.
A desfiinţa icoana, a o scoate din şcoală sabotează această unitate a comunităţii care trebuie să aleagă democratic şi politic corect ceea ce este de cuviinţă pentru membrii ei. Eliminarea icoanei amputează identitatea spaţiului comunitar, instituindu-se anarhia, sciziunea, anihilându-se coeziunea şi coerenţa ansamblului social. Icoana e un semn al adunării-împreună a corpului social.

Simbolul înseamnă a aşeza împreună, a uni – icoana şi simbolurile religioase sunt factori de unitate ce construiesc corpul social, îl unifică în jurul unui principiu, unei credinţe, unei învăţături. Deşi icoana este mai mult decât simbol, ea funcţionează şi ca simbol.” Icoana determină rolul şi locul omului în univers, pentru că omul este icoană-chip al lui Dumnezeu.
Orice om, chiar şi în stadiul decăderii morale ultime, nu încetează a fi chip al lui Dumnezeu şi a merita respectul adecvat. Icoana are două funcţii: este mediu de transmitere al cunoştinţelor despre Dumnezeu şi mediu sfinţitor, de transmitere a harului, funcţie acoperită în special de icoana ca obiect latreutic.

Si nu in ultimul rand datorită contribuţiei ei, „cunoaşterea lui Dumnezeu este mai bine manifestată, predicarea evanghelică devine mai transparentă inteligenţei oamenilor”, iar Sfânta Scriptură a devenit un fel de “vocabular imens” (P. Claudel) şi un „atlas iconografic” (M. Chagall),din care s-au inspirat cultura şi arta creştină.
Astfel,de nenumărate ori cuvântul biblic a devenit imagine,muzică,poezie, evocând prin limbajul artei misterul „Cuvântului făcut trup”. Iar in istoria culturii toate acestea constituie un amplu capitol de credinţă şi de frumuseţe.

Icoana – valoare  educativă

Mijloc de învăţământ

~ pentru profesor ~

Societatea, pentru a funcţiona, are nevoie de legi şi principii care se activează la nivel simbolic.

Astfel că atât prezenţa icoanei cât şi lipsa ei au efect imediat asupra vieţii sociale.

De aceea „profesorul de religie este ca un iceberg. Este mai degraba ceea ce nu se vede decat ceea ce se vede. Ca la oricare alt profesor, putem sa-i observam cunostintele de specialitate, conduita profesionala si conceptele privind procesul educational, etc. ceea ce nu se vede insa sunt sentimentele lui, constiinta, atitudinile si mai ales vocatia.”

Profesorul de religie este cel care poate face ca „ora de religie sa poata fi privita ca o introducere la crestinism,ca un curs de istoria religiilor,… ca un curs de apologetica.”  Dar, in acelasi timp, tot el poate face ca ora de religie sa-si atinga „plenitudinea si finalitatea atunci cand subiectii (elevii) devin interesati si practicanti, atunci cand ei constientizeaza apartenenta lor la Trupul mistic al lui Hristos care este Biserica”.

Şi pentru a realiza toate acestea are nevoie de anumite mijloace de învăţământ printre care cel mai de folos si la îndemână îi este ICOANA.

Aceasta este un mijloc de invatamant care faciliteaza transmiterea si asimilarea informatiei didactice, care il ajuta pe profesor in predare, iar pe elev in invatare. In acelasi timp insa, icoana, se poate constitui intr-o metoda activa de dezvoltare a spiritului activ si critic al elevului, putand deveni si o parghie eficienta de socializare in lumea credintei, realizand dezinhibarea acestuia in legatura cu tot ceea ce insemna universul sfinteniei.

Astfel, icoana nu trebuie perceputa ca un mijloc izolat de educatie religioasa, deoarece ea se afla intr-o permanenta interactiune cu mediul,atat prin rolul ei de mijlocitoare intre noi si Dumnezeu, prin harul pe care il detine, cat si prin faptul ca ea este o poarta de trecere in dincolo, intr-o lume care fascineaza, dar si intriga in acelasi timp.

Profesorul are menirea de a face ca icoana sa fie o imagine oferita la un text de baza, putand oferi in acelasi timp prin intermediul acesteia, rezolvarea unor cerinte sau a unor aplicatii, cat si oferirea de noi perspective de abordare a conţinuturilor.

~ pentru elevi ~

Intr-o alta ordine de idei, icoana  se constituie intr-un bogat material instructiv-educativ,atat pentru profesorul de religie cat si pentru elevi. Si cu atat mai mult pentru cei din urma…

Aceasta este o adevarata carte deschisa pusa la indemana tuturor.

Prin pictura ei, icoana le vorbeste despre viata de dincolo si de aspectele mai putin cunoscute ale acesteia. „Prezenta icoanelor in niste clase de scoala este cat se poate de binevenita: ea face parte din cateheza implicita..”, pentru ca „iconografia bizantină nu infatiseaza figuri, ci idei. Mai precis: idei prin mijlocirea figurilor” – ne zice P.S.Anania Bartolomeu în cartea sa „Cerurile Oltului”.

Elevul memoreaza astfel vizual noile cunostinte dobandite avand in acelasi timp si un ajutor dublu: in intelegerea mai usoara a noilor precepte si cunostinte predate, dar si in memorarea cognitiva a acestora prin intermediul imaginilor;putandu-le reapele din memorie ori de cate ori este nevoie.

Totodata icoana este si un „spatiu de întâlnire cu doua sensuri:

1 .      între om si Dumnezeu

2 .      între Dumnezeu cu sfintii Lui şi credincioşi.

Iar „intalnirea” are loc in doua moduri:

a  .      prin imagine

b .      şi prin rugăciune.

prof. Henorel NICA

Advertisements

No comments yet

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: